licitatie cu obiecte frumoase, frumoase la Forfecutsa

Nu, nu ma reapuc de blog , dar nu puteam sa nu va anunt ca la Forfecutsa se vand lucruri frumoase si ieftine pentru o cauza nobila. Ia, hai, va rog, clic AICI si poate va alegeti cu ceva frumos pentru vara si dati astfel si o mana de ajutor! Iar cine poate si vrea, va rog duceti vorba despre licitatia asta mai departe! <3

Si daca ajungeti pe site la Forfecutsa, lasati in urma macar o vorba buna, daca nu o oferta pentru rochitele grozave pe care le are acum de dat!

Un pic de aici, un pic de acolo, se aduna mult pentru un copil pe care parintii si-l doresc scos din izolarea autismului si redat lumii frumoase din jurul nostru!

cam pana aici

Dragilor, stiu ca am mai zis si alta data, insa se pare ca intr-adevar a venit vremea sa ii spunem la revedere acestui blog. Am inceput acest blog cu drag, din  joaca, insa in momentul asta nu mai am nici timp si nici chef de el. Cum nu sunt persoana care sa lase lucrurile la mijloc de drum, simt nevoia sa pun un punct clar si bine definit aventurii mele online. Am scris cu drag aici si mi-ar parea rau ca locul asta sa devina un loc parasit.

Nu stiu daca in viitorul apropiat sau indepartat voi reveni asupra deciziei mele, poate ca da, poate ca nu. Cert e, cum am spus si mai sus, ca in acest moment nu mai am pornirea necesara pentru a continua acest blog.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati trecut pragul in tot timpul asta, a fost o adevarata placere sa va cunosc, sunt recunoscatoare ca blogul mi-a adus prieteni minunati.

Poate ca peste cateva zile blogul va fi trecut pe private, pentru ca nu vreau sa il sterg definitiv totusi. Va rog sa nu solicitati acces pentru ca nu intentionez sa mai intru pe acest cont. De asemenea am scos optiunea de comentarii.

Va doresc din suflet numai bine!

farfurie, farfurioara, cine-i cel mai fusion din tara?

Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat din titlu cu privire la debandada delicioasa intamplata la noi in bucatarie zilele astea si cauzata – printre altele – de descoperirea mirobolanta ca de atatea si atatea primaveri privesc cu ochi umezi si pofticiosi cum lumea din tara posteaza urzici, fara sa casc ochii si sa vad ca in gradina proprie sunt urzici pe saturate. Ha! dar anul asta le-am vazut si-am mieunat pe un ton mieros: mancam urzici, familie? La care ei au replicat: da’ ce, ti se pare ca semanam a ratze, sau cum? Eh, lasa, ca va vin eu de hac, mi-am zis in gand, zambindu-le insa larg si… sa zicem, prietenos.

Asa ca intr-o buna dimineata m-am pus pe cules. Dupa ce am cules urzicile, le-am spalat si le-am oparit. Pe urma le-am adaugat peste ceapa calita, ciupercile si bulgurul aflate deja intr-o cratita. Am mai pus spre final si muuuult usturoi si gata.

Ca sa nu fie numa “mancare de ratze” am tras in unt si niste creveti. Cu niste zama de lamaie si mult patrunjel.

Un pahar de vin alb si gata, iaca, dom’le, cum se ascundea gourmet-ul in tufa de urzici .

Si da, am mancat afara, ca azi deja am sarit bine de 25 de grade. Vine varaaaaaaa!

Mahlzeit, dragilor!

La multi ani, Bistro Margot! si cel mai nou show de cooking :)

Bistro Margot a implinit doi ani. Si sarbatoreste frumos, cu o surpriza de proportii. Deci, ce ziceti? E frumoasa fi-mea au ba ?

mi-am pus busuioc…

…in inghetata. Ma rog, de fapt nu l-am pus eu, l-au pus ei. La Amsterdam, unde am fost pe repede inainte, cu treaba. Daca ajungeti pe-acolo, va recomand sa mergeti la Metropolitan Deli. N-o sa va para rau! Inghetata de lamaie cu busuioc e excelenta, dar mai au multe multe alte minunatii!

Inainte de a va ura vikend fain, va zic ca mai e doar o zi, doar o zi si la Bistroul lui Margot se vor intampla lucruri frumoase si pline de savoare…

Gata! Vikend fain, dragilor! Ne vedem maine la Bistro?

vi se pregateste ceva la Bistro

Ceva frumos desigur! Nu pot sa va spun mai multe deocamdata, dar fiti cu ochii pe noi in vikend !

bulgur si naut (revelatiile culinare ale unui om care nu-si mai vede cratitele de atata treaba)

Nu stiu cum sa va zic, dar in afara de faptul ca imi ies pe nas niste lucrari in perioada asta (de unde si tendinta de a fi arici antisocial , ca sa stiti de ce dispare blogu’ din cand in cand ), am mai avut si niste revelatii culinare. Revelatii la nivel personal, nu va ganditi acuma ca am inventat nush ce chestie mirobolanta.

In primul rand am facut o pasiune nebuna pentru bulgur. Stau sa ma intreb acuma de ce n-oi fi cumparat eu mai devreme o punguta, ca in blogosfera vecina si prietena s-a tot gatit bulgur. Mno, mai bine mai tarziu decat niciodata. De la prima incercare cu spanac, pui si nu mai stiu ce legume am ramas pur si simplu fermecata de ce gust bun are! Asa ca, daca n-ati incercat, ascultati ce zic, incercati-l, o sa va placa sigur! Reteta facuta de mine sper sa apuc sa v-o povestesc in curand.

Pe urma am reusit sa fac dupa lupte seculare (duse cu timpul, desigur) pasta de naut. Nu-i zic humus ca n-am avut timp sa ma documentez, da’ daca vi se pare ca ce va zic eu aici seamana a humus, bine, asa sa-i fie numele. Daca nu, repet: pasta de naut. foarte simplu si rapid, taman bun pentru mine care, repet, n-am timp de nimica in perioada asta.

O conserva mica (400 gr) de naut, doua linguri de ulei, zeama de la o jumatate de lamaie, doi catei de usturoi (pisati), patrunjel. In plus, o lingura de seminte de in macinate si o lingura de seminte de susan intregi. Sare n-am mai pus, ca mi s-a parut excelent la gust si fara. Desigur, o chestiune de preferinta personala. Ei bine toate astea le-am pus intr-un vas mic de mixer vertical (ca robot n-am) si dai si vaj vaj. Am mancat apoi cu paine tip wasa si muuuuulte ridichi si frunze de salata verde. O minune!

Mno, cam atata deocamdata, ma intorc la hartoagele mele.

Mahlzeit, dragilor!

ps: cea mai frumoasa! Si spun asta fiind cat se poate de obiectiva !