Cinstita supa de gulas a familiei mele, atat de complicata in marea ei simplitate, cere o carne de vita buna, frageda, nici prea slaba, nici prea grasa, ceapa din belsug, paprika (boia de ardei) dulce cu generozitate, un cartof maricel, un ardei iute si multa rabdare. Caci gulasul, dragii mei, nu e o mancare pe repede inainte, ci una careia ii place zabava si focul molcom.
Pentru supa asta am pus la treaba asa:
1/5 kg carne de vita, taiata cubulete cam de 2/2 cm
2 cepe mari (chiar foarte mari), taiate marunt
un catel de usturoi
1 cartof mare, taiat cubulete (hai sa zic 1/1 cm – atentie sa nu fie un cartof sfaramicios!)
2 linguri cu varf de paprika (aici e dupa ochiul si gustul fiecaruia, ca sa nu mai zic ca e si dupa cat de buna e paprika)
un pic de maghiran
un pic de chimen (cat luam asa, cu degetele)
un ardei iute murat, taiat feliute
sare dupa gust
o lingura de untura de porc pentru calit ceapa (puteti folosi si ulei, da’ sfatul mea e sa nu 
– ori e supa de gulas, ori nu e!)
o lingura de faina pentru ingrosat
1 litru si jumatate de supa clara de vita (merge si apa, dar e mult mai gustos totul cu supa)
Da, supa de gulas nu e pentru dieta – dar, zau, ce? isi inchipuia cineva altceva?!
Calim ceapa in untura pana se aureste, adaugam apoi si catelul de usturoi tocat marunt si el. Punem carnea si o perpelim un pic, la foc potrivit, pana capata o nuanta aurie si ea. Nu o prajim complet, doar o perpelim, cat sa se patrunda carnea si sa nu plece apoi la fiert de cruda 
! Procedeul asta e important mai ales daca folosim carnea de vita care se gaseste in Romania, care e, dupa cum se stie, mult mai atoasa si fara de gust decat cea din Austria. Adaugam apoi si paprika, maghiranul si chimenul si amestecam. Turnam supa de vita, punem ardeiul iute tocat si lasam la fiert. Cand carnea e gata punem si cartoful, dupa ceva vreme adaugam faina, dezlegata cu o lingura de supa ca sa nu faca niciun cocolos.
Ei bine, de aici incolo incepe distractia, caci supa asta trebuie sa fiarba incet si indelung, la focul cel mai mic, bolborosind incetisor si scotand la iveala toate aromele. Nu e o supa grabita, asa ca daca sunteti pe fuga, nu va apucati de ea. E supa de sambata sau duminica lenesa petrecuta acasa, cu timp din belsug. As zice ca abia dupa doua ore de fiert incepe sa capete gust, iar dupa 3 ore incolo deja vorbim de adevarata supa de gulas pe care o putem pune cu mandrie in farfurie.
Mahlzeit, dragilor!
ps: gulasul-gulas il gasiti aici
Ohtoi da ce gulas meserias ai pregatit. Untura e cea mai buna fix cum zici. Ardei murat n-am pus, ci doar treaz taiat bucati. Hmm si marghiranul e buba mare Zazule.. love it !!!
aaaaaaa, pai cine are ardei proaspat sa puna
. io n-am avut, ca nu ma dadeam in laturi, nu nu 
. iar maghiranul e obsesia austriecilor, alaturi de chimen si rozmarin hihihi
La ce foame am la ora asta, as infuleca repejor tot din bolul acela. Pup!
hihih, da, e tare bun, nu ti-ar parea rau
Asta da telepatie!!
Ne-a apucat pe amandoua pofta de gulas, vaz 
iaaa sa videm despre ci ieste vorba
LE: da, Wiener Gulaschsuppe, bravo bravo! ne placeeeee!
Iaca, eu as risca dieta mea pentru o portie de gulas… Mai ai ?!
dadada, cu drag! si, teoria mea este ca gulasul nu ingrasa
! ca prea se mananca cu drag!
s-a înregistrat! sună tare bine și cred că-i o nebunie!
tre să merg de musai la aerobic și asta cât mai repede 
am mâncat iarna asta ca nebuna! tare hrănace am mai fost!
a fost o iarna grea, ce-i drept
Eu nu am nici o treaba cu dietele
, deci te rog o portie mare ptr mine !!!! 
…
ah, nici eu, dupa cum se stie. o farfurie de gulas, un set de bodyrocking, o farfurie de gulas, un set de bodyrocking
. bine ca am cu cine manca! te pup!
ah , eu , o farfurie de gulas, si inca una , apoi alta si tot asa pana ma satur !!!
)))
eu cred ca daca pui toata combinatia miuns cartofi vreo 40 de minute la oala sub presiune si apoi, dupa ce s-a fragezit carnea, adaugi cartofii si-i mai fierbi inca vreo 30 de minute fara presiune ajungi la acelasi rezultat dar cu timpul sub jumatate
asta daca ai sa reusesti sa convingi austriacul (din dotare) sa gateasca gulasul in alt fel decat asa cum “se cade”
. si apoi, care ar mai fi farmecul, daca nu timpul asta in care bolboroseste oala 
?
pai daca ai 3 ore la dispozitie, go for it, eu vorbeam de cine n-are austriac in dotare si nici atata timp liber
)
corect, da’ atunci nu-i mai zicem (supa de) gulas, ii zicem oricum altcumva
ete na, daca e s-o iei asa, pun pariu ca traditional se face la foc de lemne, nu pe aragaz sau plita cu inductie
dupa parerea mea, daca rezultatul e acelasi, atunci tehnologia folosita nu prea conteaza 
haha, pai na, in Austria chiar il facem la foc de lemne, ca na, avem unde
. si nu, nu cred ca rezultatul e acelasi, pentru ca e fortat. gulasul vine din timpul petrecut de ingrediente in oala. altfel, e o tocana. sub presiune 
.
daca vrei, putem intra in filosofia gatitului traditional, dar practic, oala sub presiune (ca si slow cooker-ul, la cealalta extrema) faciliteaza exact aceleasi modificari fizice si chimice in ingrediente precum fiertul la foc mic, doar ca timpii sunt diferiti. restul e poezie, insa fara de care, se stie, viata e pustiu
)
nush, si sincer chiar nu doresc sa filosofez pe nicio tema, poate doar literatura canadiana, ca ma pregatesc de o conferinta
. e clar ca fiecare face cum il taie dovleacu’ si pipota. ai chef de gulas pe lemne si ai si unde si cu ce? baga mare! n-ai chef si doresti bucatarie moleculara? go ahead. cred ca preferintele in materie de gatit/mancat nu se discuta. desigur, putem emite pareri nesfarsite pe aceasta tema, da’ as prefera sa merg sa-mi pun o farfurie de supa 
. asezonata din belsug cu poezie. ca viata mea chiar nu e pustiu 
.
Meh, eu cred ca uite de-asta exista retete si retete traditionale
q.e.d. Retetele lasa loc de interpretari si jonglerii, dupa pofta si putinte, retetele traditionale sunt “mosteniri”, ca uite de-aia nu ma apuc io sa pictez in stil art-deco cufarul strabunicii mele. Nu ca n-as putea s-o fac, dar n-ar mai fi heritage,zic!
Jungendstil, daca ai fi in Austria
. da, nu ma intelegeti gresit: nu am nimic impotriva folosirii unei oale sub presiune. dar nu pentru gulas. nu de alta, dar pentru mine e important sa miroasa in bucatarie a gulas(chsuppe) atunci cand il gatesc. si sa miroasa mult, sa topai acolo in jurul oalei 
. asa cum e important sa miroasa a cozonac, cand, desigur, as putea sa merg sa il iau de la brutarie. si, dincolo de faptul ca da, pentru mine gulasul e gulas numai daca e facut asa cum am vazut in familie, restul lumii e libera sa faca ce vrea, dar pentru mine un gulas la oala sub presiune va fi mereu o tocana*. asa cum un cozonac cumparat de la magazin va fi mereu doar “un produs de patiserie”. Florin are dreptate: poezia, dom’le, poezia! 
*unde tocana denumeste un produs culinar ce se poate obtine intr-un timp relativ scurt, comparativ cu gulasul, sa nu intelegeti acuma ca dispretuiesc tocana, ca nu e asa
am mancat gulas , in zona noastra nu se face , dar supa de gulas nu , banuiesc ca este la fel de buna !
Mmmm…cat de bine arata!